miercuri, 20 decembrie 2017

Baneasa Trail Run 2017

La cursa asta am mai particip in urma cu trei ani. Mai bine zis, in primul meu an de alergare. Imi era dor de Baneasa si de organizarea lor, care se pare ca e tot mai buna. Sa fim seriosi. A fost primul concurs unde am gasit corturi incalzite. Pe langa asta, oamenii chiar au stat bine si la alte capitole marcaj, voluntari, mancare... Mmm, de fapt afost si o mica poblema. Pe la km 17, noi cei de la semi ne-am intersectat cu cei mai inceti de la 10k, ceea ce a dus la a jongla printre alti concurenti. Dar, avand in vedere ca energia era cam pe final, aceste depasiri parca mi-au mai revitalizat pofta de alergare :).

Cursa in sine a fost multumitoare avand in vedere dificultatea traseului(plin de noroi si a plouat constant). Pana pe la km 10 am reusit sa tin un ritm de 4/1000, dupa care, am inceput sa ma tai usor :). Am terminat pe 6 la general si 3 categorie, ceea ce a fost o surpriza pentru mine. Vedem ce se mai intampla la anul. Poate o sa fie cu zapada :).


marți, 19 decembrie 2017

O perioada aglomerata.

Au fost cinci curse bune in nu mai putin de 5 saptamani. Semimaratonul Bucuriei unde m-am clasat pe 2 la general si 1 la varsta, MPC-ul pe care l-am terminat pe locul 11 la general si nu stiu cat la varsta :), semimaratonul din Bucuresti unde am facut PB pe plat cu 1:21:05 clasandu-ma pe locul 16 la general, Bunloc vertical, la care m-am clasat pe 16 si 6 la general cu timpul de 25 min si cateva sec. si Festival Bunloc Piatra Mare trail running la care m-am clasat pe 9 la general si 3 la varsta. Cam mult, resimt asta, mai ales ca la toate am tras cat am putut, dar asa s-au nimerit.

Semimaratonul Bucuriei-a fost o cursa faina, organizata de o mana de oameni frumosi, printre care si Vlad G, un bun prieten care dealtfel ma si invitat. Cursa a avut loc pe dealurile de langa Urlati si s-a dat startul de pe terenul de fotbal al orasului. Organizare buna, traseu foarte frumos care pe alocuri a trecut prin podgoriile din zona. Cursa in sine a fost o urmarire a lui Radu Milea pana a gresit traseul, dupa care cativa km cot la cot cu Ivaneascu Andrei pana a accelerat si nu l-am mai putut prinde, ca de, e mai fasnet :). Asta a fost si primul semi. cu dif de nivel la care am scos sub 01:30, da , cu doar cateva sec, dar m-am bucurat mult in ceea ce priveste timpul.

MPC, asta e un concurs la care mi-am propus sa tot merg. Imi place Piatra Craiului, organizarea, vine mai toata creama de la noi, atmosfera.... Anul trecut am participat prima data. Traseul fiind invers, abia asteptam sa alerg si pe cel clasic ca sa vad ce timp scot. N-a fost sa fie, ca de, vremea a vrut ea sa fie mai uratica, cu ploaie, zapada, ceata, ceea ce a dus la o noua schimbare de traseu, care dealtfel a fost foarte misto. Daca nu ma insel, a fost si singurul concurs in care am avut precipitatii pe tot timpul lui, adica 5 ore si ceva cat am facut eu :). Traseul a inclus doua portiuni noi, valea Crapaturii pe care eu oricum nu mai ajunsesem de vreo 4 ani si o portiune intre la La Table si cabana Curmatura pe care nu mai ajunsesem niciodata, asa ca, m-am bucurat tare mult de aceste modificari de traseu. Cursa in sine a fost buna, vreo trei cazaturi in noroi, putin inghetat cand am dat de zapada, mainile, chiar daca am avut manusi mi-au inghetat ca naiba dupa ce s-au udat, dar una peste alta, m-am bucurat din plin de cursa. Am avut doar un moment de slabiciune pe ultima urcare spre Curmatura, dar dupa ce am ajuns la cabana mi-am revenit total. In aceasta cursa am avut placerea sa alerg cot la cot vreo 20 km cu Szekely Cosmin, un foarte bun sportiv. Eh, dupa cum am zis, m-am bucurat de cursa si am reusit sa termin pe locul 11 general, ceea ce a fost o incantare pentru mine avand in vedere ca au participat multi alergatori buni. Abia astept 2018 sa vad ce imi mai rezerva la MPC, ca poate reusesc sa alerg si traseul clasic :)

Maraton Bucuresti. In cadrul acestui concurs, asa cum m-am obisnuit, am participat la proba de semi, nu pt ca nu pot proba de maraton, dar am zis sa mai am rabdare pana cand o sa alerg 42. Poate chiar la anul :). Anul trecut am reusit un PB de sub 01:24:00, asa ca acum eram multumit sa scot cam acelasi timp avand in vedere lipsa antrenamentelor de plat. Surprinzator, am mers asa bine ca am reusit 01:21 si cateva secunde, ceea ce ma face sa cred ca la anul pot sa scad sub 01:20:00. ramane de vazut la ce ma hotarasc, maraton sau semi in 2018 :). Ah, mi-am amintit. Traseul, fata de anul trecut, a avut o schimbare buna. Parc Cismigiu, Kiseleff, Victoriei, superb comparativ cu Basarabiei. De fapt, tot traseul a fost frumos in afara de portiunea in care circulatia masinilor nu a fost oprita. Bine ca a fost doar o mica portiune, parca nici un km n-a avut. Eh, cum, necum, m-am clasat pe 16 general si nu stiu cat la cat de varsta, bine ca nu prea are importanta.

Festival Bunloc Sacele. Asta a fost prima editie a festivalului care tine trei zile si are patru probe, orientare, parapanta, vertical si 30 km . Eu am ales sa particip la doua, vertical sambata si 30k duminica. M-am hotarat cam tarziu, dar cu ajutorul Biancai Paunescu am reusit sa ma inscriu la cele doua probe. Sambata dimineata am pleca din Buc., la 10 am ajuns la Bunloc, am ridicat kitul si am pierdut vremea pana la start. De la 12 s-a dat drumul la start,  era din 30 in 30 sec, ceea ce a fost o premiera pt mine intr-o competitie. Acest lucru mi s-a parut foarte tare. Nu stiu din ce motiv am fost repartizat sa iau startul in ultimii 20 de participanti, ceea ce a insemnat ora 13 si cateva minute. Pana am luat startul i-am privit pe toti cum o rup la fuga la inceput :)). Eu n-am rpt-o la fuga, dar tot am plecat cam tare. Dupa vreo 10 min deja ma simteam obosit. Aerul nu imi mai ajungea, dar am continuat sa trag cat am putut la deal. Cand am ajuns la cabana, abia imi mai simteam pulpele, dar la incurajarile Luizei, am reusit sa fac si ultima portiune de urcare intr-un ritm alert. Cum, necum am reusit sa temin in 25 min si ceva sec. Nu prea am fost multumit de timp, dar era greu sa scot mai bun. Incercam la anul sa scadem sub 23.

Duminica a urmat Piatra Mare trail running, proba de vreo 30 km cu 1500 dif niv. La asta am facut o cursa ceva mai buna, in special pe urcare. Poate am tras chiar prea tare avand in vedere ca in apropierea vf Piatra Mare eram cam la 200m de Adi Bostan, un alergator foarte bun. La cursa asta am terminat pe 9 general si 3 categorie. In ceea ce priveste traseul, a fost superb. Organizarea festivalului, la naiba, e vorba de CPNT, asa ca se subantelege. Ca ex., la 30 km am alergat singur cam 20 km pe a caror portiune au fost multe schimbari de directie, dar la toate, ori erau foarte bine marcate, ori erau voluntari. S-a alergat chiar si printr-o portiune nemarcata turistic, dar n-am avut nici cea mai mica problema. Ce sa mai, oamenii chiar stiu sa faca treaba.

Cam astea au fost concursurile in cele 5 saptamani.

luni, 11 septembrie 2017

Viata de voluntar la Ciucasx3.

Pentru cei care nu stiu, fac parte din Ciucasx3 Team, un grup de sportivi amatori adunati la un loc de Alexandra State. Am tinut sa precizez acest lucru pt ca unele persoane confunda statul de component al grupului cu voluntariatul. Nu, nu prea are legatura una cu alta. Fiecare dintre noi facem pe voluntarii in timpul concursului, doar daca vrem si putem. Asa si eu, din experienta anilor trecuti, stiind cata nevoie e de oameni, am ales sa ajut ca voluntar si in acest an. Ce a insemnat experianta de voluntar? Pai, cateva weekenduri din august care in mod normal le foloseam pentru antrenamente lungi, acum le-am folosit pentru ecologizare, marcare traseu turistic si de concurs, recunoasteri. Au fost momente in care m-am murdarit de vopsea, mi-am bagat mainile cu manusi prin toate gunoaiele lasate de altii, ne-am certat cu diversi idioti care ne luau marcajele de concurs din pomi..., dar pe de alta parte, toate aceste momente le-am petrecut alaturi de oameni faini, marea majoritate facand parte din echipa noastra, ceea ce q dus la a fi prieteni. Sa vezi un apus, sa bei o bere la final de zi, sa te bucuri pur si simplu de momente alaturi de persoane cu care iti face placere, e super. Weekend-urile au trecut si a venit saptamana concursului. Mi-ar fi placut sa particip la proba de maraton. De fapt, eram chitit pe asta :). Planul meu era cam la fel ca cel de anul trecut. Ajut cateva zile inainte de concurs, sambata particip, iar dupa alergare merg intr-un post in care e nevoie. Totul s-a schimbat cand Ruxi, coleg care se ocupa de voluntari si posturi, ma anunta cu cateva zile bune inainte, ca are ceva probleme in unele posturi si nu are oameni destui cu experienta. Ii zic ca in cazul in care nu apar oameni intre timp, merg eu in unul din posturi si aia e, ca doar mai sunt concursuri lla care pot participa. Ii zic eu astq, dar in gandul meu tare mult mi-ar fi placut sa apara voluntari, iar eu sa pot alerga, chiar si la semi daca trebuia sa plec undeva mai repede. Zilele au trecut, iar eu m-am obisnuit deja cu gandul ca la editia din acest an am sa fiu doar voluntar, nu si participant. Joi ajung in Cheia cu bagajul facut pt a sta intr-un post. Cort, izopren, sac de dormit, conserve..., ce sa mai, tot tacamul pt doua nopti in salbaticie. Ma bucur de revederea cu alti membri din echipa, dupa care purcedem la treaba. De, zilele de dinainte si cele din timpul concursului sunt cele mai stresante si obositoare. Sunt atat de multe de facut incat trebuie sa fi voluntar ca sa poti intelege. Una peste alta ziua a trecut imediat. Ne-am culcat destul de tarziu, si nu pt ca nu mai era de treaba, ci pt ca se stia din anii trecuti ca vor urma doia nopti nedormite. Vineri, da, este exact ziua de dinainte in care se pun cap la cap toate piesele. Printre aceste piese, in toiul pregatirilor, Ruxi ma anunta ca a gasit oameni pentru CP si ca sa merg sa alerg, iar dupa sa merg sa schimb pe cineva din CP. Treaba, treaba, iar dupa cateva ore de entuziasm ca urmeaza sa alerg in ziua urmatoare, aflu ca trebuie sa plec cu Dinu chiar din noaptea asta in Tabla Butii, unde se pare ca aparuse o problema. Asta e, nu prea imi pica bine schimbarea, dar cum eram obisnuit de cateva zile cu gandul ca nu voi alerga, trec repede peste.  Trec orele, nici nu stiu cand, si pe la unu noaptea plec cu Dinu in Tabla Butii. Pana ajungem, pana punem cortul, ne nagam la somn pe la 02:30. Calculand ora de start, ne trezim pe la 06:30 ca sa-i asteptam pe cei de la ultra. Nu pot sa spun ca ne-au ajuns cele cateva ore de somn, dar stiam ca oameni ca Ruxi, Corina, Dragos, Alexandra..., nici macar atat nu au avut timp sa doarma. La 07:05 apar primii concurenti, Radu si un baiat pe care nu l-am recunoscut. Eu cu Dinu ne-am apucat de distractie. Fluier, clopotel, incurajari, poze, cam pe la 08:30, 08:45 erau trecuti toti concurentii de la ultra. Au urmat cateva ore de relax, in care am adunat lemne si pietre pt foc, Dinu a coborat pana in Pasul Boncuta lla masina ca sa mai ia cate ceva din ea, si orele au trecut imediat. Dupa toate aceste pregatiri, ne-am mai intins si noi la soare vreo o ora. De dormit n-am reusit niciunul, dar ne-am relaxat pana pe la 11:20, 11:25 cand au inceput sa apara concurentii de la maraton. Iar galagie, incurajari..., timp de vreo doua ore si ceva minute pana au trecut ultimii. Mmm, cand ii vedeam asa, ce mi-ar mai fi placut si mie. Ce sa fac, imi si place alergarea, mai sunt si o fire competitiva. Nu trec bine toti concurentii ca ne mai vine un coleg de la radioamatori in CP. Taca, taca, bag si un antrenament cu pante, mancam cate ceva, dupa care ne miscam oasele pana in platou la soare ca prea era umbra la noi. Trec vreo trei ore si in sfarsit apare primul ultramaratonist, Radu Milea.  Abia dupa vreo 40 min apare si urmatorul. Dupa alte 30 apare si Bogdan Petrut . Eu in plimbarea mea si facut poze, ajunsesem aproape de stana cu probleme din Tataru si vad cum cainii latra si se deplasau spre el. Mai departe au tot continuat sa vina. Unul cate unul, fiecare mai mult sau mai putin obosit.  Nu stiu daca au trecut vreo 10, dar cand a ajuns prima fata, deja ma retrageam spre cort pt ca soarele apunea. Am ajuns inapoi in CP, s-a lasat intunericul, focul a fost aprins si a inceput distractia. Intre timp au urcat la noi si jandarmii care ne-au mai adus cate ceva din Poiana Stanii. Printre concurentii care veneau si ii serveam cu ce aveam si noi acolo, am mancat si am palavragit la foc. Dupa lasarea intunericului au fost si cele mai placute momente ca voluntar. Ma bucura sufletul cand ii vedeam obositi, dar incantati ca suntem noi acolo. Majoritatea concurentilor care au venit dupa lasarea intunericului, se asezau, mancau, hidratau, povesteau... Da, au fost cele mai faine momente din toate zilele de voluntariat. Stiam cum se simt, cat de obositi sant si ma bucura sufletul ca noi cei din CP puteam sa-i ajutam. Am simtit ca multi au plecat mai revigorati  din postul nostru. Intre timp jandarmii au plecat, dar a urcat o alta masina cu Cristi, care ar fi trebuit sa ne schimbe. Eheee, pai cine era fraier sa mai plece, mai ales ca a adus si cateva beri :). Asa ca am stat cu toti pana pe la vreo unu si ceva noaptea cand a trecut si ultimul concurent. Stiam asta pt ca o masina a mers pana la CP anterior si nu mai era nimeni pe traseu. Dupa ultimul concurent, Cristi si radioamatorul au plecat cu masina, iar eu cu Dinu am mai motait la foc pana ne-am bagat in cort. Initial ne gandeam sa ne trezim devreme pentru a prinde cursa copiilor si festivitatea de premiere la ultra, dar am dormit amandoi atat de bustean ca ne-am trezit abia pe la 9 :). Repede strans, coborat la masina si mers in Cheia la fix ca sa prindem festivitatea de premiere. Au mai trecut ceva minute de pqlavrageala cu cativa prieteni, plus doua surprize, una din partea lui Bogdan care mi-a oferit o pereche de compressport pt gambe si alta ca am fost tras la tombola pt adidasi, dupa care ne-am apucat iar de treaba. Am strans noi una, alta, si nefiind presati de timp ne-am permis o socializare intre noi toti care am fost implicati mai mult sau mai putin in organizarea evenimentului. Dupa care treaba iar, ziua a trecut, iar eu am urcat la cabana Silva. Acum cand scriu e luni si am cateva ore de relaxare dupa ce am demarcat vreo 30 km de traseu. Maine inca vreo 20 si gata, pot spune ca plec bucuros acasa stiind ca am putut ajuta acolo cat de putin la satisfacerea si bucuria atator concurenti. In 2018, da, am sa fiu tot aici, dar sper sa si aler, chiar la ultra ca sa stiu o treaba :).