luni, 11 septembrie 2017

Viata de voluntar la Ciucasx3.

Pentru cei care nu stiu, fac parte din Ciucasx3 Team, un grup de sportivi amatori adunati la un loc de Alexandra State. Am tinut sa precizez acest lucru pt ca unele persoane confunda statul de component al grupului cu voluntariatul. Nu, nu prea are legatura una cu alta. Fiecare dintre noi facem pe voluntarii in timpul concursului, doar daca vrem si putem. Asa si eu, din experienta anilor trecuti, stiind cata nevoie e de oameni, am ales sa ajut ca voluntar si in acest an. Ce a insemnat experianta de voluntar? Pai, cateva weekenduri din august care in mod normal le foloseam pentru antrenamente lungi, acum le-am folosit pentru ecologizare, marcare traseu turistic si de concurs, recunoasteri. Au fost momente in care m-am murdarit de vopsea, mi-am bagat mainile cu manusi prin toate gunoaiele lasate de altii, ne-am certat cu diversi idioti care ne luau marcajele de concurs din pomi..., dar pe de alta parte, toate aceste momente le-am petrecut alaturi de oameni faini, marea majoritate facand parte din echipa noastra, ceea ce q dus la a fi prieteni. Sa vezi un apus, sa bei o bere la final de zi, sa te bucuri pur si simplu de momente alaturi de persoane cu care iti face placere, e super. Weekend-urile au trecut si a venit saptamana concursului. Mi-ar fi placut sa particip la proba de maraton. De fapt, eram chitit pe asta :). Planul meu era cam la fel ca cel de anul trecut. Ajut cateva zile inainte de concurs, sambata particip, iar dupa alergare merg intr-un post in care e nevoie. Totul s-a schimbat cand Ruxi, coleg care se ocupa de voluntari si posturi, ma anunta cu cateva zile bune inainte, ca are ceva probleme in unele posturi si nu are oameni destui cu experienta. Ii zic ca in cazul in care nu apar oameni intre timp, merg eu in unul din posturi si aia e, ca doar mai sunt concursuri lla care pot participa. Ii zic eu astq, dar in gandul meu tare mult mi-ar fi placut sa apara voluntari, iar eu sa pot alerga, chiar si la semi daca trebuia sa plec undeva mai repede. Zilele au trecut, iar eu m-am obisnuit deja cu gandul ca la editia din acest an am sa fiu doar voluntar, nu si participant. Joi ajung in Cheia cu bagajul facut pt a sta intr-un post. Cort, izopren, sac de dormit, conserve..., ce sa mai, tot tacamul pt doua nopti in salbaticie. Ma bucur de revederea cu alti membri din echipa, dupa care purcedem la treaba. De, zilele de dinainte si cele din timpul concursului sunt cele mai stresante si obositoare. Sunt atat de multe de facut incat trebuie sa fi voluntar ca sa poti intelege. Una peste alta ziua a trecut imediat. Ne-am culcat destul de tarziu, si nu pt ca nu mai era de treaba, ci pt ca se stia din anii trecuti ca vor urma doia nopti nedormite. Vineri, da, este exact ziua de dinainte in care se pun cap la cap toate piesele. Printre aceste piese, in toiul pregatirilor, Ruxi ma anunta ca a gasit oameni pentru CP si ca sa merg sa alerg, iar dupa sa merg sa schimb pe cineva din CP. Treaba, treaba, iar dupa cateva ore de entuziasm ca urmeaza sa alerg in ziua urmatoare, aflu ca trebuie sa plec cu Dinu chiar din noaptea asta in Tabla Butii, unde se pare ca aparuse o problema. Asta e, nu prea imi pica bine schimbarea, dar cum eram obisnuit de cateva zile cu gandul ca nu voi alerga, trec repede peste.  Trec orele, nici nu stiu cand, si pe la unu noaptea plec cu Dinu in Tabla Butii. Pana ajungem, pana punem cortul, ne nagam la somn pe la 02:30. Calculand ora de start, ne trezim pe la 06:30 ca sa-i asteptam pe cei de la ultra. Nu pot sa spun ca ne-au ajuns cele cateva ore de somn, dar stiam ca oameni ca Ruxi, Corina, Dragos, Alexandra..., nici macar atat nu au avut timp sa doarma. La 07:05 apar primii concurenti, Radu si un baiat pe care nu l-am recunoscut. Eu cu Dinu ne-am apucat de distractie. Fluier, clopotel, incurajari, poze, cam pe la 08:30, 08:45 erau trecuti toti concurentii de la ultra. Au urmat cateva ore de relax, in care am adunat lemne si pietre pt foc, Dinu a coborat pana in Pasul Boncuta lla masina ca sa mai ia cate ceva din ea, si orele au trecut imediat. Dupa toate aceste pregatiri, ne-am mai intins si noi la soare vreo o ora. De dormit n-am reusit niciunul, dar ne-am relaxat pana pe la 11:20, 11:25 cand au inceput sa apara concurentii de la maraton. Iar galagie, incurajari..., timp de vreo doua ore si ceva minute pana au trecut ultimii. Mmm, cand ii vedeam asa, ce mi-ar mai fi placut si mie. Ce sa fac, imi si place alergarea, mai sunt si o fire competitiva. Nu trec bine toti concurentii ca ne mai vine un coleg de la radioamatori in CP. Taca, taca, bag si un antrenament cu pante, mancam cate ceva, dupa care ne miscam oasele pana in platou la soare ca prea era umbra la noi. Trec vreo trei ore si in sfarsit apare primul ultramaratonist, Radu Milea.  Abia dupa vreo 40 min apare si urmatorul. Dupa alte 30 apare si Bogdan Petrut . Eu in plimbarea mea si facut poze, ajunsesem aproape de stana cu probleme din Tataru si vad cum cainii latra si se deplasau spre el. Mai departe au tot continuat sa vina. Unul cate unul, fiecare mai mult sau mai putin obosit.  Nu stiu daca au trecut vreo 10, dar cand a ajuns prima fata, deja ma retrageam spre cort pt ca soarele apunea. Am ajuns inapoi in CP, s-a lasat intunericul, focul a fost aprins si a inceput distractia. Intre timp au urcat la noi si jandarmii care ne-au mai adus cate ceva din Poiana Stanii. Printre concurentii care veneau si ii serveam cu ce aveam si noi acolo, am mancat si am palavragit la foc. Dupa lasarea intunericului au fost si cele mai placute momente ca voluntar. Ma bucura sufletul cand ii vedeam obositi, dar incantati ca suntem noi acolo. Majoritatea concurentilor care au venit dupa lasarea intunericului, se asezau, mancau, hidratau, povesteau... Da, au fost cele mai faine momente din toate zilele de voluntariat. Stiam cum se simt, cat de obositi sant si ma bucura sufletul ca noi cei din CP puteam sa-i ajutam. Am simtit ca multi au plecat mai revigorati  din postul nostru. Intre timp jandarmii au plecat, dar a urcat o alta masina cu Cristi, care ar fi trebuit sa ne schimbe. Eheee, pai cine era fraier sa mai plece, mai ales ca a adus si cateva beri :). Asa ca am stat cu toti pana pe la vreo unu si ceva noaptea cand a trecut si ultimul concurent. Stiam asta pt ca o masina a mers pana la CP anterior si nu mai era nimeni pe traseu. Dupa ultimul concurent, Cristi si radioamatorul au plecat cu masina, iar eu cu Dinu am mai motait la foc pana ne-am bagat in cort. Initial ne gandeam sa ne trezim devreme pentru a prinde cursa copiilor si festivitatea de premiere la ultra, dar am dormit amandoi atat de bustean ca ne-am trezit abia pe la 9 :). Repede strans, coborat la masina si mers in Cheia la fix ca sa prindem festivitatea de premiere. Au mai trecut ceva minute de pqlavrageala cu cativa prieteni, plus doua surprize, una din partea lui Bogdan care mi-a oferit o pereche de compressport pt gambe si alta ca am fost tras la tombola pt adidasi, dupa care ne-am apucat iar de treaba. Am strans noi una, alta, si nefiind presati de timp ne-am permis o socializare intre noi toti care am fost implicati mai mult sau mai putin in organizarea evenimentului. Dupa care treaba iar, ziua a trecut, iar eu am urcat la cabana Silva. Acum cand scriu e luni si am cateva ore de relaxare dupa ce am demarcat vreo 30 km de traseu. Maine inca vreo 20 si gata, pot spune ca plec bucuros acasa stiind ca am putut ajuta acolo cat de putin la satisfacerea si bucuria atator concurenti. In 2018, da, am sa fiu tot aici, dar sper sa si aler, chiar la ultra ca sa stiu o treaba :).

sâmbătă, 8 iulie 2017

Toate 14 intr-o saptamana

Ce pompos suna :). Sa va zic despre ce e vorba. Avem pe teritoriul Romaniei 14 varfuri de peste 2500. Unii spun 12, altii 13, dar cei mai multi, dupa masuratorile din ultimii ani, se refera la 14.

Cele 14 sunt: Le pun in ordinea in care am de gand sa le fac.
-Masivul Bucegi-Vf. Omu 2505, vf Bucura Dumbrava sau Ocolit 2503 si Capul Morarului 2501. ------Masivul Fagaras- Vf Hartopul Darei 2506, Dara 2501, Vistea Mare 2527, Moldoveanu 2544, Vanatarea lui Buteanu 2507, Lespezi 2517, Cornul Caltunului 2510 si Negoiu cu ai lui 2535m. ----.Masivul Parang-Vf Parangul Mare 2519.
-Masivul Retezat-Vf Papusa 2508 si Peleaga cu ai lui 2509.

De unde si pana unde? Acum vreo doi ani, nici nu mai tin minte in ce context, mi-a trecut prin cap o provocare. Mi-ar placea sa fac toate varfurile de peste 2500 intr-o saptamana, iar distanta parcursa sa fie doar pe propriile picioare. Cum de mi-a trecut asta prin cap? nu stiu.  In urma cu 5, 6 ani frecventam cercuri de muntomani. Ne strangeam cativa pe carpati.org si faceam o iesire dintre betoane. Ca mergeam cu trenul, stateam in jurul unui foc de tabara, mancam, beam intr-o cabana, intotdeauna erau discutii pe tema muntelui. De la trasee, fauna pana la cantece de munte. E ca acum. Frecventez cercuri de alergatori si, fie ca merg cu masina, ridic kitul. mancam undeva... aproape ca nu exista ocazie in care sa nu se vorbeasca ceva despre alergare. In urma acelor discutii, de mai multe ori am auzit pe cate unul sa zica ca le-a facut pe toate intr-o luna, vara sau an. Eh, pe atunci eram mai la inceput cu muntele. Abia daca urcasem pe 3, 4 varfuri din cele 14. Nici macar pe Moldoveanu sau Negoiu. Asta si din cauza ca erau departe de Bucuresti, iar eu nu eram asa interesat sa le bifez pe vreo lista. In fine. Presupun ca mi-a ramas ceva ascuns acolo intr-un coltisor al mintii. Poate fi si de la pofta de aventura. De fapt, e foarte posibil sa fie o combinatie intre placerea pt munte, aventura, andrenalina, sa fac ceva nou, sa descopar locuri in care n-am mai ajuns si nu in ultimul rand, sa-mi depasesc limitele.

Daca la inceput m-am gandit doar la propria persoana, "mult spus m-am gandit", tot aruncand cate o vorba printre cunoscuti, m-am mai trezit cu doua persoane care le-ar fi placut sa ma insoteasca. Din pacate, pana la urma, persoanele respective din diverse motive nu mai pot merge.

Ideea mi-a trecut prin minte acum doi ani, dar atunci nu ma simteam pregatit. Anul trecut am zis sa incerc din nou cursa 7500 elite si , avand in vedere datele cam aproapiate ale concursului si a ceea ce aveam eu in cap, am ramas cu concursul. Anul asta am zis gata. Da, mi-ar placea sa mai incerc la 7500, dar simt ca imi doresc mai mult asta. Daca acum doi ani nu ma simteam pregatit, fie vorba intre noi, nici acum nu sunt sigur cat de pregatit sunt. De fapt, mai mult de trei zile consecutive n-am mers niciodata pe munte si, asta in conditiile in care am stat la cabana si ziua a treia era de coborare :). Cu cortul, pot sa numar pe degetele de la ambele maini de cate ori am fost. E drept, nici n-am avut cort pana anul asta. Am mai stat prin refugii, dar mai rar pt ca ele asta sunt, refugii. Una peste alta, n-am avut nimic intins pe mai multe zile si, mai ales asa cum mi-am propus acum, sa am bagaj cat mai usor. Pe de alta parte, daca pana in urma cu trei ani abia urcasem pe vreo 4 din cele 14 varfuri, intre timp le-am bifat aproape pe toate. pe unele chiar de mai multe ori. Cel pe care inca n-am avut ocazia sa-l urc e Vanatoarea lui Buteanu.

Ca sa iasa provocarea, am incercat sa-mi schitez traseul si echipamentul. Ambele pot suferii modificari pe parcursul acelor zile, dar sper sa fie modificari mici, nu unele care sa-mi dea foarte mult de furca.

Avand in vedere ca sunt un amator in ceea ce priveste aceasta experienta, am rugamintea sa-mi dati ceva sfaturi in ceea ce priveste traseul, alimentatia, rucsacul si orice considerati ca e nevoie.

Pana acum eu m-am gandit la astea.

Alimentatia:
Niste tablete cu nutrienti care se dizolva in apa.
Cateva batoane proteice
Unt de arahide
Orez expandat sau ceva asemanator.
Apa

Echipament pe mine si in rucsac:
O pereche adidasi trail
Doua perechi sosete
O pereche de compresii pt gambe
Colanti scurti, lungi si o pereche pantaloni de trening.
Doua tricouri
O bluza cu maneca lunga
O foita
Sapca
Ochelari de soare

Echipament si diverse
Rucsac 20L, inca n-am, dar sper sa gasesc la cineva care sa-mi imprumute.
Sac de dormit 650gr ca mai usor si ieftin n-am gasit. Rezista pana la 0 grade daca ma imbrac bine:)
Bete trecking, cam grele, dar sunt rezistente.
Telefon si acumulator. Din pacate pot face doar doua incarcari. Mi-ar fi placut sa merg cu strava, dar pentru asta am nevoie de acumulator mai serios. Poate are cineva sa-mi imprumute.
Ceva de prim ajutor. Un bandaj, fasa elastica si, ma mai gandesc.
Carnetel si pix.
Sapun
Pasta si periuta dinti.
Folie supravietuire
Harti
Frontala
Bricheta


TRASEUL

Ziua 1. Plecare din Busteni, urcat pe Cerbului, facut cele trei vf-uri, coborat in Bran pe Ciubotea. Din Bran, ca alta varianta mai buna n-am gasit, trebuie sa tin asfaltul pana in Zarnesti si mai departe pana la Plaiu Foii unde urmeaza sa inoptez prima noapte.
Ziua 2. Plecare din Plaiu Foii, facut creasta Fagarasului pana la refugiul Podul Giurgiului sau Fereastra Zmeilor.
Ziua 3. Plecare de la refugiu, ajuns pe Vanatoarea lui Buteanu, intoarcere si continuare pana la vf Lespezi si Cornul Caltunului dupa care continuat pana pe Negoiu de unde trebuie sa gasesc cea mai buna varianta pentru a ajunge la Olt in zona localitatilor Perisani, Brezoi, foarte aproape de Parcul Natural Cozia
Ziua 4. Din Brezoi sau oricare alta localitate din zona, prin muntii Capatanii sau Latoritei trebuie sa ajung la Complexul turistic Tudor Petrimanu sau la Transalpina undeva in statiunea Ranca.
Ziua 5. De la Tudor Petrimanu sau din Ranca, continui pana pe Parangul Mare si mai departe pana in Petrosani unde urmeaza sa inoptez.
Ziua 6. Din Petrosani trebuie sa ajung in una din localitatile Valea de Brazi sau Campu lui Neag.
Ziua 7. Din oricare cele doua localitati urmeaza sa urc in Retezat pana pe Papusa si Peleaga, dupa care sa cobor la cabana Gentiana.
Ziua 8. De la Gentiana sa gasesc cea mai buna varianta ca sa ajung in Hateg sau Petrosani. Eventual o sa fac si autostopul, doar ca nu stiu unde momentan :).

Dupa cum am zis, mi-ar placea sa primesc ceva sfaturi de la oameni cu experienta.
Sunt interesat de alimentatie si ce sa car in rucsac. De traseu si, ma refer la variantele optime pentru portiunile Bran-Plaiu Foii, Vf Negoiu-localitatea Brezoi, localitatea Brezoi-vf Parangul Mare, Petrosani-vf-urile Peleaga, Papusa. Cand ma refer la variante optime, de fapt ma gandesc sa fie un echilibru intre distanta, urcare si coborare. Cu cat vor trece zilele, cu atat o sa vreau sa urc si cobor mai putin :). Cel putin asa cred acum. Mai sunt interesat foarte mult de refugiile, stanile pe care pot sa le gasesc pe traseu in muntii Fagaras, Capatanii sau Latoritei si Retezat.

Ce imi lipseste. Poate se gaseste cineva sa ma ajute si la asta.
Rucsacul de 20L, un acumulator care sa-mi incarce telefonul de macar 3 ori sau ceva pe care sa inregistrez traseul, dar sa ma si invete sa-l folosesc :). Niste bete mai usoare si, cam atat. Cel putin asa cred acum.

In ceea ce priveste rucsacul, am o promisiune din partea lui Dragos State de la Ciucasx3. Sa vedem daca e ceea ce imi trebuie mie.

P.S. Daca vrea cineva sa ma insoteasca pe anumite portiuni, e mai mult decat binevenit. Eventual sa-mi si aduca ceva de mancare :).












joi, 22 iunie 2017

RetezatSkyRace 2017, sub patru ore.

Imi place mult cursa asta, dar e departe si astfel am tras chiulul anul trecut. De fapt, incepand de anul asta, am zis sa merg pe alta logica. Unul, doua concursuri pe an mai indepartate la care sa-mi iau concediu pentru a vizita si zona. Asa impac doua placeri, alergare si descoperit zone noi. De, asa e cand vrei sa-ti indeplinesti unele vise, strangi cureaua si faci sacrificii.

Ma, chiar imi e dor de Retezat, imi place tot, de la organizare, voluntari..., pana la peisaje si dificultate, asa ca trebuie sa ajung iar. Prind ziua cu taxa redusa, imi planific cateva zile de concediu ca sa mai stau prin zona si, gata, abia asteptam ziua de 17 iunie. Initial ma gandeam sa merg cu cortul, ca de, am stans bani sa-mi cumpar, dar inca nu l-am folosit deloc si, in plus de asta, am vazut in poze ca e foarte frumos sa campezi la Bucura. Zilele au trecut pana am ajuns in saptamana dinaintea concursului. Vremea, oricat imi doream eu sa fie buna, nu atat pentru concurs cat pentru campat la Bucura, se anunta doar urata :(. Problema asta coroborat cu stransul unei gasti de vreo trei persoane care vroiam sa mai stam prin Retezat, dar la cabana, au dus la a lasa cortul acasa. Mda, mi-am zis ca poate e mai bine asa. Nu intra zilele in sac. Ajung eu cu alta ocazie sa stau cu cortul pe muntele asta.

Vineri plec de la munca ceva mai devreme, ma intalnesc la Pacii cu un coleg din echipa Ciucasx3, fratele lui si doi prieteni vechi, Bianca cu George pe care sunt bucuros sa-i revad dupa multa vreme si, purcedem la drum. Totul decurge conform planului. Autostrada putin cam aglomerata, a urmat trecerea prin niste sate, putina atipeala si m-am trezit pe portiunea dintre Targu Jiu si Petrosani :).
Eee na, ca au asfaltat aproape tot drumul. Au mai lasat asa niste portiuni de 50, 100m neasfaltate, dar in rest e ca in palma. In Uricani sau Lupeni ne oprim la Lidl sa facem ceva cumparaturi ca toti am cam plecat pe fuga. Iaurt, fulgi, ceva fructe...si, dai bataie ca trebuie sa ridicam kiturile. Cu putin timp inainte de a intra pe drumul forestier ce duce la Cheile Butii, multe masini parcate pe stanga si pe dreapta. Ups, asta inseamna ca e inchis drumul, ne gandim noi, asa ca, lasam masina la fel ca ceilalti. O luam pe jos si, intradevar, cand intram pe drumul forestier, era interzis cu masina pentru majoritatea oamenilor. Ajungem la ridicarea kiturilor, care apropo sunt foarte bogate, mai socializam si incercam sa mancam cate ceva la restaurant. Dupa o privire prin meniu, ma intreb. Ba nene, astia au preturile astea acum cu evenimentul sau tot timpul anului? Mai sunt si portiile mici :(. O ciorbita si mamaliga cu branza si smantana mi-au umplut ghiozdanul, dupa care, la cazare cu noi. Bianca s-a ocupat de cazare si a gasit o camera de trei locuri imediat dupa podul de la drum. Andrei si fratele lui erau si mai norocosi. Aveau cazare chiar pe drumul forestier, la o aruncatura de bat. Mergem sa gasim pensiunea unde urma sa stam, si, surpriza, era vecina cu casa in care am stat acum doi ani. Iar omul la care urma sa stam, ne-a cinstit atunci cu tuica si am sporovait vrute si nevrute. Ce mica e lumea! Ne cazam, putina socializare si la somn cu noi ca e aproape 12.

Dimineata ne trezim la 7. Mananc iaurt cu fulgi de porumb, ovaz si ceva stafide. Imi termin de pregatit echipamentul. Rucsac mic, o foita, un buff, ochelarii galbeni din Decathlon, doua batoane Isostar, doua geluri Sponser, 500ml apa. Ma echipez cu Saucony Peregrine, jambiere Compressport, colanti scurti, bluza cu maneca lunga a echipei noastre, Ciucasx3, sapca si cam atat. Termin toate astea, beau un pahar de apa si plecam spre zona de start. Ajungem cu mai bine de jumatate de ora mai devreme. Socializarea cu alti nebuni frumosi, incalzirea si alte detalii fac ca timpul sa treaca imediat.

Start, cum, asa fara numaratoare? pfoa, hai sa dau drumul la picioare ca prea au plecat tare oamenii astia. Tin aproape de pluton. Trecem de drumul forestier, ajungem pe asfalt si bag seama ca plutonul se indeparteaza usor. Ba mai mult, sunt vreo 30 in fata mea. M-am obisnuit sa apreciez numarul dupa densitate :). Mmm, incerc sa tin un ritm care nu duce la gafaiala. La podet cineva o incurajeaza pe Ingrid, de unde deduc ca e imediat in spatele meu. Trec podetul, urmeaza putina poteca si incepe urcarea. La inceput domoala, o tin in alergare si deja depasesc doi, trei alergatori. Uf, asta nu mai e domoala asa ca o las la pas sustinut. Trece Ingrid in fata mea si, chiar daca imi pare un ritm cam prea mare, incerc totusi sa ma tin dupa ea. Mai depasim vreo trei si , la primul punct de alimentare, la Schit, o pierd. Se duce glont. Ma, ce sa fac, hai sa-i dau si eu bataie chiar daca e deja la vreo 30m in fata. Bai da ce se duce! Ia sa stau eu mai usor asa cu baietii astia. Dupa un timp de mers langa un tip, o dam si noi pe usoara conversatie, asa printre trageri puternice de aer in piept. Salut! Eu sunt Ivanov Andrei, tu? Ivanescu Andrei, prieten cu Ionut. Aaa, Ionut, k, incantat. Mai mergem noi ce mai mergem, o iau putin inainte, chiar la baietii cu bidoanele cu apa, ma opresc sa-mi umplu recipientele, iar Ivanescu al meu se duce :). E na belea. Chiar nu stie ca urmeaza si Custura? Ia sa stau eu in ritmul meu, chiar sa mananc un baton. Trec de urmatorul punct de revitalizare fara sa ma opresc ca doar abia facusem plinul. Top, top, uf, uf, respiratia e suieratoare, iar pulpele striga si, ete ca am ajuns pe Plesa. Dansez pe niste stanci, mmm, ce imi place bucata asta. Ajung pe Piule si ii dau pe coborare.
Imi place si asta. Virez, franez, alunec, accelerez, iar franez, mai fuge un picior, reusesc sa depasesc vreo doi baieti care nu stiu cand au trecut in fata mea, dar banuiesc ca undeva pe sus. Termin de coborat, ii dau prin padure si ajung la Buta. In sfarsit ma opresc mai mult de 2,3 secunde. Mananc o felie de lamaie, una de portocala, beau un pahar de ceva, nu stiu ce si, plec impreuna cu unul din tipii pe care i-am depasit. Urcarea e domoala asa ca tinem un ritm bun. "a fost o placere Victore". Ceva mai in fata observam un alt alergator. asa ca tinem tare. Mmm, parca e prea tare asa ca Victor se duce inainte, iar eu o las mai moale. In scurt timp raman singur. Victor aproape ca a reusit sa-l prinda pe tipul din fata, iar in spate nu pare sa fie nimeni, cel putin nu la mica distanta. Ete ce vant a inceput! Parca a picurat ceva pe fata. Hai ma, inca jumatate de ora sa te mai abti, ca sa ajung sus sau macar aproape. Pana acum a fost chiar bine, putin racoare pe Piule, Plesa, dar acceptabil. Ce e ma asta, lapovita, piatra? In saua Plaiul Mic doi voluntari pentru orientare. Salut, salut! Ce faceti aici? nu ati inghetat? eh, suntem caliti. Bun atunci! salut, salut si, plec mai departe. Maresc ritmul, chiar incep a alerga ca doar e o urcare domoala. Vantul era din ce in ce mai serios, ba mai mult, incepuse sa-i dea binisor cu piatra. Dau rucsacul jos, arunc foita pe mine. Ma uit in urma sa vad daca mai apare careva si, ii vad la ceva distanta pe celalalt tip pe care l-am depasit pe coborare si pe Codrea Silip. Codrea ma, pfoa, inca e in spatele meu. Asa bine am mers? ca parca n-am tras prea tare. Hai sa vedem, Daca nu ma depaseste pana pe Custura, e bine, o sa fie mica diferenta intre noi. Hai ca e prima data cand ma ustura genunchii de la vant cu grindina. Bai nene, si obrazul, cu toate ca am tras gluga pe el! Chiar in halu asta sa bati ma vantule?! Ba esti nebun? Aproape ca nu pot sa inaintez. Pfooa, est incredibil! Printre rafale incerc sa sar de pe o lespede pe alta dar, iata ca loveste o rafala si ma dezechilibreaza de numai, numai. Stai asa, ca nu-i asa. Cine ma pus sa iau sapca asta de la Gerar, ca face cozorocul asta in toate felurile. Dupa ce l-am asezat de cateva ori, pana la urma ma las pagubas. Ce bine ca mi-am luat ochelarii cu mine. Foita si ochelarii, chiar daca sunt cele mai ieftine din Decathlon, fac toti banii in conditiile astea. Iar ma dezechilibreaza vantul. Eee, stai asa, ca nu-i chiar asa. Bag capul intre umeri, ma aplec mai mult si urc sustinut. Cum ma, asta e Codrea? Cand a reusit sa recupereze atat? E incredibil omul asta! Aaa, stai ma asa. Uite vf-ul. Pai e bine. Ma stiu doar. Nu stau prost cu coborarea asa ca pana la drum ma tin scai de el, iar acolo, chiar daca se duce, macar stiu ca va fi o diferenta mica. Urc pe Custura imediat dupa Codrea.
Hai ca e bine. Deja ma simt ca nou. Incepe coborarea abrupta pe stanca si reusesc sa-l depasesc atat pe Codrea, cat si pe Victor. Ce faci ma Victore, nu ma asteptam sa ne mai intalnim. Ajung la portiunea cu iarba si incetinesc pt a da jos foita ca deja era cald. Pana dau jos rucsacul, foita de pe mine care o bag in rucsac si iau un gel, Codrea deja ma depasise si era cam la 30m de mine. Eee, incep sa-i dau prin iarba. Ba, ce enervanta esti! Smocuri, smocuri, pietre ascunse privirilor reusesc sa-mi strice tot elanul. Auch, na ca asta a durut. Ce imi era frica, n-am scapat. Calc stramb iar glezna doare ca naiba si trebuie sa incetinesc. Ba chiar sa opresc 2, 3 sec pt a trage aer in piept ca la stomatolog. Hai ca e mai bine. Incep sa-i dau usor. Poteca e mai bine. Continui coborarea pe urmele lui Codrea si la punctul de revitalizare de la drumul forestier, reusesc sa-l prind. Ma opresc eu, el pleaca. Iau o felie de lamaie, beau un pahar de cola si dau sa plec. Hai ma, deja e la vreo 50m. Ce energie are! Maresc ritmul, dar nu reusesc sa ma apropii neam. Bine ca e coborare si macar nu se mai indeparteaza. Vine urcarea domoala de pe drumul forestier si bag seama ca am energie ca sa-l prind. Ma, parca vad ca ma lasa sa trag ca nebunul si cand ajung aproape de el mareste ritmul si ma lasa sleit de energie. Reusesc sa-l prind, chiar sa-l depasesc. Pana si eu sunt surprins de cata energie am acum pe final. Nu ma uit deloc in spate ca sa nu ma demoralizez. Trag cat pot de tare.
Vine plat pe o poteca plina de copii, inca o urcare scurta si ultima coborare. Acolo la copii incercam sa ciulesc urechile in spate ca sa-mi dau seama daca mai incurajeaza pe cineva. Nop, pe nimeni. Aha, se pare ca m-am indepartat ceva. Ultima coborare o fac cat pot de tare si termin cursa in 03:55:51, pe locul 18 si 5 la categorie de varsta.

La final nici nu mai stiam ce ma bucura mai mult. Ca am scos sub patru ore cand asteptarile erau cam de 04:10, 04:15 sau ca am reusit sa-l depasesc pe ultimii doi km pe unul dintre alergatorii foarte buni de la noi. Mda, ambele ma bucurau in egala masura.


Multe multumiri fotografilor Irina Anton, Pochiu Cornel, Anton Marius, voluntarilor care au dus la buna desfasurare a concursului si in mod special celor care au indurat vremea capricioasa, organizatorilor care an de an fac totul mai bine!   

Clar e unul dintre cele mai faine concursuri de la noi. Incepand cu inscrierea, continuand cu cursa in sine si terminand cu petrecerea de dupa. 

Multumesc Ciucasx3, frumoasa echipa din care fac parte!