joi, 22 iunie 2017

RetezatSkyRace 2017, sub patru ore.

Imi place mult cursa asta, dar e departe si astfel am tras chiulul anul trecut. De fapt, incepand de anul asta, am zis sa merg pe alta logica. Unul, doua concursuri pe an mai indepartate la care sa-mi iau concediu pentru a vizita si zona. Asa impac doua placeri, alergare si descoperit zone noi. De, asa e cand vrei sa-ti indeplinesti unele vise, strangi cureaua si faci sacrificii.

Ma, chiar imi e dor de Retezat, imi place tot, de la organizare, voluntari..., pana la peisaje si dificultate, asa ca trebuie sa ajung iar. Prind ziua cu taxa redusa, imi planific cateva zile de concediu ca sa mai stau prin zona si, gata, abia asteptam ziua de 17 iunie. Initial ma gandeam sa merg cu cortul, ca de, am stans bani sa-mi cumpar, dar inca nu l-am folosit deloc si, in plus de asta, am vazut in poze ca e foarte frumos sa campezi la Bucura. Zilele au trecut pana am ajuns in saptamana dinaintea concursului. Vremea, oricat imi doream eu sa fie buna, nu atat pentru concurs cat pentru campat la Bucura, se anunta doar urata :(. Problema asta coroborat cu stransul unei gasti de vreo trei persoane care vroiam sa mai stam prin Retezat, dar la cabana, au dus la a lasa cortul acasa. Mda, mi-am zis ca poate e mai bine asa. Nu intra zilele in sac. Ajung eu cu alta ocazie sa stau cu cortul pe muntele asta.

Vineri plec de la munca ceva mai devreme, ma intalnesc la Pacii cu un coleg din echipa Ciucasx3, fratele lui si doi prieteni vechi, Bianca cu George pe care sunt bucuros sa-i revad dupa multa vreme si, purcedem la drum. Totul decurge conform planului. Autostrada putin cam aglomerata, a urmat trecerea prin niste sate, putina atipeala si m-am trezit pe portiunea dintre Targu Jiu si Petrosani :).
Eee na, ca au asfaltat aproape tot drumul. Au mai lasat asa niste portiuni de 50, 100m neasfaltate, dar in rest e ca in palma. In Uricani sau Lupeni ne oprim la Lidl sa facem ceva cumparaturi ca toti am cam plecat pe fuga. Iaurt, fulgi, ceva fructe...si, dai bataie ca trebuie sa ridicam kiturile. Cu putin timp inainte de a intra pe drumul forestier ce duce la Cheile Butii, multe masini parcate pe stanga si pe dreapta. Ups, asta inseamna ca e inchis drumul, ne gandim noi, asa ca, lasam masina la fel ca ceilalti. O luam pe jos si, intradevar, cand intram pe drumul forestier, era interzis cu masina pentru majoritatea oamenilor. Ajungem la ridicarea kiturilor, care apropo sunt foarte bogate, mai socializam si incercam sa mancam cate ceva la restaurant. Dupa o privire prin meniu, ma intreb. Ba nene, astia au preturile astea acum cu evenimentul sau tot timpul anului? Mai sunt si portiile mici :(. O ciorbita si mamaliga cu branza si smantana mi-au umplut ghiozdanul, dupa care, la cazare cu noi. Bianca s-a ocupat de cazare si a gasit o camera de trei locuri imediat dupa podul de la drum. Andrei si fratele lui erau si mai norocosi. Aveau cazare chiar pe drumul forestier, la o aruncatura de bat. Mergem sa gasim pensiunea unde urma sa stam, si, surpriza, era vecina cu casa in care am stat acum doi ani. Iar omul la care urma sa stam, ne-a cinstit atunci cu tuica si am sporovait vrute si nevrute. Ce mica e lumea! Ne cazam, putina socializare si la somn cu noi ca e aproape 12.

Dimineata ne trezim la 7. Mananc iaurt cu fulgi de porumb, ovaz si ceva stafide. Imi termin de pregatit echipamentul. Rucsac mic, o foita, un buff, ochelarii galbeni din Decathlon, doua batoane Isostar, doua geluri Sponser, 500ml apa. Ma echipez cu Saucony Peregrine, jambiere Compressport, colanti scurti, bluza cu maneca lunga a echipei noastre, Ciucasx3, sapca si cam atat. Termin toate astea, beau un pahar de apa si plecam spre zona de start. Ajungem cu mai bine de jumatate de ora mai devreme. Socializarea cu alti nebuni frumosi, incalzirea si alte detalii fac ca timpul sa treaca imediat.

Start, cum, asa fara numaratoare? pfoa, hai sa dau drumul la picioare ca prea au plecat tare oamenii astia. Tin aproape de pluton. Trecem de drumul forestier, ajungem pe asfalt si bag seama ca plutonul se indeparteaza usor. Ba mai mult, sunt vreo 30 in fata mea. M-am obisnuit sa apreciez numarul dupa densitate :). Mmm, incerc sa tin un ritm care nu duce la gafaiala. La podet cineva o incurajeaza pe Ingrid, de unde deduc ca e imediat in spatele meu. Trec podetul, urmeaza putina poteca si incepe urcarea. La inceput domoala, o tin in alergare si deja depasesc doi, trei alergatori. Uf, asta nu mai e domoala asa ca o las la pas sustinut. Trece Ingrid in fata mea si, chiar daca imi pare un ritm cam prea mare, incerc totusi sa ma tin dupa ea. Mai depasim vreo trei si , la primul punct de alimentare, la Schit, o pierd. Se duce glont. Ma, ce sa fac, hai sa-i dau si eu bataie chiar daca e deja la vreo 30m in fata. Bai da ce se duce! Ia sa stau eu mai usor asa cu baietii astia. Dupa un timp de mers langa un tip, o dam si noi pe usoara conversatie, asa printre trageri puternice de aer in piept. Salut! Eu sunt Ivanov Andrei, tu? Ivanescu Andrei, prieten cu Ionut. Aaa, Ionut, k, incantat. Mai mergem noi ce mai mergem, o iau putin inainte, chiar la baietii cu bidoanele cu apa, ma opresc sa-mi umplu recipientele, iar Ivanescu al meu se duce :). E na belea. Chiar nu stie ca urmeaza si Custura? Ia sa stau eu in ritmul meu, chiar sa mananc un baton. Trec de urmatorul punct de revitalizare fara sa ma opresc ca doar abia facusem plinul. Top, top, uf, uf, respiratia e suieratoare, iar pulpele striga si, ete ca am ajuns pe Plesa. Dansez pe niste stanci, mmm, ce imi place bucata asta. Ajung pe Piule si ii dau pe coborare.
Imi place si asta. Virez, franez, alunec, accelerez, iar franez, mai fuge un picior, reusesc sa depasesc vreo doi baieti care nu stiu cand au trecut in fata mea, dar banuiesc ca undeva pe sus. Termin de coborat, ii dau prin padure si ajung la Buta. In sfarsit ma opresc mai mult de 2,3 secunde. Mananc o felie de lamaie, una de portocala, beau un pahar de ceva, nu stiu ce si, plec impreuna cu unul din tipii pe care i-am depasit. Urcarea e domoala asa ca tinem un ritm bun. "a fost o placere Victore". Ceva mai in fata observam un alt alergator. asa ca tinem tare. Mmm, parca e prea tare asa ca Victor se duce inainte, iar eu o las mai moale. In scurt timp raman singur. Victor aproape ca a reusit sa-l prinda pe tipul din fata, iar in spate nu pare sa fie nimeni, cel putin nu la mica distanta. Ete ce vant a inceput! Parca a picurat ceva pe fata. Hai ma, inca jumatate de ora sa te mai abti, ca sa ajung sus sau macar aproape. Pana acum a fost chiar bine, putin racoare pe Piule, Plesa, dar acceptabil. Ce e ma asta, lapovita, piatra? In saua Plaiul Mic doi voluntari pentru orientare. Salut, salut! Ce faceti aici? nu ati inghetat? eh, suntem caliti. Bun atunci! salut, salut si, plec mai departe. Maresc ritmul, chiar incep a alerga ca doar e o urcare domoala. Vantul era din ce in ce mai serios, ba mai mult, incepuse sa-i dea binisor cu piatra. Dau rucsacul jos, arunc foita pe mine. Ma uit in urma sa vad daca mai apare careva si, ii vad la ceva distanta pe celalalt tip pe care l-am depasit pe coborare si pe Codrea Silip. Codrea ma, pfoa, inca e in spatele meu. Asa bine am mers? ca parca n-am tras prea tare. Hai sa vedem, Daca nu ma depaseste pana pe Custura, e bine, o sa fie mica diferenta intre noi. Hai ca e prima data cand ma ustura genunchii de la vant cu grindina. Bai nene, si obrazul, cu toate ca am tras gluga pe el! Chiar in halu asta sa bati ma vantule?! Ba esti nebun? Aproape ca nu pot sa inaintez. Pfooa, est incredibil! Printre rafale incerc sa sar de pe o lespede pe alta dar, iata ca loveste o rafala si ma dezechilibreaza de numai, numai. Stai asa, ca nu-i asa. Cine ma pus sa iau sapca asta de la Gerar, ca face cozorocul asta in toate felurile. Dupa ce l-am asezat de cateva ori, pana la urma ma las pagubas. Ce bine ca mi-am luat ochelarii cu mine. Foita si ochelarii, chiar daca sunt cele mai ieftine din Decathlon, fac toti banii in conditiile astea. Iar ma dezechilibreaza vantul. Eee, stai asa, ca nu-i chiar asa. Bag capul intre umeri, ma aplec mai mult si urc sustinut. Cum ma, asta e Codrea? Cand a reusit sa recupereze atat? E incredibil omul asta! Aaa, stai ma asa. Uite vf-ul. Pai e bine. Ma stiu doar. Nu stau prost cu coborarea asa ca pana la drum ma tin scai de el, iar acolo, chiar daca se duce, macar stiu ca va fi o diferenta mica. Urc pe Custura imediat dupa Codrea.
Hai ca e bine. Deja ma simt ca nou. Incepe coborarea abrupta pe stanca si reusesc sa-l depasesc atat pe Codrea, cat si pe Victor. Ce faci ma Victore, nu ma asteptam sa ne mai intalnim. Ajung la portiunea cu iarba si incetinesc pt a da jos foita ca deja era cald. Pana dau jos rucsacul, foita de pe mine care o bag in rucsac si iau un gel, Codrea deja ma depasise si era cam la 30m de mine. Eee, incep sa-i dau prin iarba. Ba, ce enervanta esti! Smocuri, smocuri, pietre ascunse privirilor reusesc sa-mi strice tot elanul. Auch, na ca asta a durut. Ce imi era frica, n-am scapat. Calc stramb iar glezna doare ca naiba si trebuie sa incetinesc. Ba chiar sa opresc 2, 3 sec pt a trage aer in piept ca la stomatolog. Hai ca e mai bine. Incep sa-i dau usor. Poteca e mai bine. Continui coborarea pe urmele lui Codrea si la punctul de revitalizare de la drumul forestier, reusesc sa-l prind. Ma opresc eu, el pleaca. Iau o felie de lamaie, beau un pahar de cola si dau sa plec. Hai ma, deja e la vreo 50m. Ce energie are! Maresc ritmul, dar nu reusesc sa ma apropii neam. Bine ca e coborare si macar nu se mai indeparteaza. Vine urcarea domoala de pe drumul forestier si bag seama ca am energie ca sa-l prind. Ma, parca vad ca ma lasa sa trag ca nebunul si cand ajung aproape de el mareste ritmul si ma lasa sleit de energie. Reusesc sa-l prind, chiar sa-l depasesc. Pana si eu sunt surprins de cata energie am acum pe final. Nu ma uit deloc in spate ca sa nu ma demoralizez. Trag cat pot de tare.
Vine plat pe o poteca plina de copii, inca o urcare scurta si ultima coborare. Acolo la copii incercam sa ciulesc urechile in spate ca sa-mi dau seama daca mai incurajeaza pe cineva. Nop, pe nimeni. Aha, se pare ca m-am indepartat ceva. Ultima coborare o fac cat pot de tare si termin cursa in 03:55:51, pe locul 18 si 5 la categorie de varsta.

La final nici nu mai stiam ce ma bucura mai mult. Ca am scos sub patru ore cand asteptarile erau cam de 04:10, 04:15 sau ca am reusit sa-l depasesc pe ultimii doi km pe unul dintre alergatorii foarte buni de la noi. Mda, ambele ma bucurau in egala masura.


Multe multumiri fotografilor Irina Anton, Pochiu Cornel, Anton Marius, voluntarilor care au dus la buna desfasurare a concursului si in mod special celor care au indurat vremea capricioasa, organizatorilor care an de an fac totul mai bine!   

Clar e unul dintre cele mai faine concursuri de la noi. Incepand cu inscrierea, continuand cu cursa in sine si terminand cu petrecerea de dupa. 

Multumesc Ciucasx3, frumoasa echipa din care fac parte! 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu