Transylvania 50k 2018.

De doi, trei ani ma batea gandul sa ajung la cursa asta, dar taxa putin cam mare si uneori timpul, au facut sa ajung abia anul asta. De fapt, mi-am zis ca orice ar fi, nici ca mai lipsesc :). Motivele principale care ma atrageau erau traseul spectaculos si mai ales discutiile legate de marcaj :).

Zis si facut. M-am inscris, de cazare s-a ocupat un amic si asa am ajuns sa stau cu un grup de oameni foarte faini, intr-o vila la nici 500m de start.

Vineri seara am ajuns, mi-am ridicat kitul, la care am avut ceva probleme ca nu l-au gasit pe -al meu, dar au rezolvat imediat, si m-am trezit cu numarul 5000 in loc de 5005 :). A urmat ceva socializare cu cativa cunoscuti. Am cheltuit ceva banuti pe 3 geluri Isostar, dupa care am mers sa mancam. Am bagat la ghiozdan o portie de MBS si niste taitei cu lapte de la Fru Fru. Am tras pe dreapta pe la 12, iar la 5 eram in picioare. Mai erau doua ore pana la start, asa ca mi-am domolit foamea cu deja obisnuitul iaurt cu fulgi de la mega, care i-am pus la muiat de cu seara. A urmat pregatirea rucsacului, echiparea, iar in tot acest timp am consumat cam 500ml apa. La 06:30 ne-am deplasat spre zona de start, timp in care am mai bagat o banana. Startul s-a dat la 7 fix, si pe-aici ne-a fost :)).

Cateva sute de metri alerg cu Nusu, in fata noastra fiind 3 baieti, printre care si Tale. Inainte sa se termine asfaltul, am preferat sa o las mai moale, si astfel Nusu cu alti doi baieti s-au dus mai in fata. La prima urcare mai serioasa, cand inca eram printre casele localnicilor, deja nu ii mai vedeam pe cei 6 din fata mea, asta si datorita curbelor. A urmat intrarea in padure, portiune foarte alergabila care a dus la a depasi un tip si a ma apropia de alti doi. Au urmat urcarile serioase in care eu ma simt foarte bine, si fara prea mult efort, inainte de a ajunge la primele stanci, i-am depasit pe cei doi. Tot prin zona asta l-am intalnit pe Alex Barli, care ca de obicei, mi-a dat un boost de energie cu incurajarile sale. Intre timp, prin padure incepuse sa picure, iar aici in creasta, era ceata. A urmat curba de nivel cu usoara urcare spre refugiul Tiganesti. Erau momente in care vroiam sa trag mai tare ca sa mai prind pe cineva, dar stiam ca e o cursa lunga. Inainte de a ajunge la refugiu, pe o portiune in care nu mai era ceata, cam la 5 min in fata, l-am vazut pe Nusu. Banuiam ca e el dupa bluza portocalie :). Eram bucuros ca nu s-a indepartat foarte mult, asa ca am continuat in ritmul meu, nici incet, dar nici prea tare.

N-am trecut bine de refugiu ca am depasit pe cineva de la ultra. Ufff, mi-am spus in sinea mea, Omu asta a plecat cu doua ore inainte, si l-am prins pe primii 10 km? Mmm, nu prea e bine pt el. A urmat portiunea alergabila pe la lac si coborarea faina spre Malaiesti, pe care am depasit 3, 4 de la ultra. Aici am consumat primele guri de apa si mi-am umplut un flask, dupa care i-am dat inainte, spre horn. Uf, frumos tare, vreme numai buna, asa ca placerea era la cote maxime. Urc, alerg, iar urc, si ajung la baza hornului. Pfooa, parca niciodata n-am vazut asa un sir de oameni :). Mmm, parca undeva pe la jumatatea hornului, vad si bluza portocalie a lui Nusu, dar nu eram convins. Incep sa urc pe horn, tot fara sa fortez. De fapt urc fara sa gafai deloc. Cu toate astea, depasesc o multime de la cursele 80, 100k, care, surprinzator, de fiecare data mi-au facut loc sa calc pe dreptele gata formate. Termin urcarea, alerg usor pana la Omu, iar de aici incep sa maresc ritmul, mai ales pe coborari :). Aproape de refugiul Batrana, aflu ca Nusu si Tale sunt cam departe in fata, dar tipul de pe locul 3, e la doar 4, 5 min in fata. Bun, imi zic, sunt in grafic. Mai sunt mai bine de 3 ore in care se pot intampla multe, asa ca o las mai usor spre Pestera. Ups, pai si pe unde trec pe malul celalalt? Ma uit in stanga, dreapta, dar nu gasesc nimic care sa ma ajute sa nu ma ud, asa ca, ii dau direct prin apa :). Eee, ce bine e! Parca m-am racorit instant :). Ajung la Pestera, mai beau niste apa, completez flask-ul si ii dau spre Padina. Mmm, asfaltul asta, bine ca n-are mai mult de 1km. Ajung la Padina, si cand sa incep urcarea, la cateva sute de metri, aproape sa-mi iasa din raza vizuala, il vad pe tipul de pe 3. Dintr-o data am simtit ca e momentul sa fortez. Incep sa urc, urc, alerg pe la stana, iar urc, dar si tipul merge bine. Cu toate astea, vedeam cum distanta dintre noi se micsora constant. Reusesc sa-l prind chiar inainte de refugiul Strunga, iar cand ma uit la el, observ ca era rupt. Am inteles imediat ca si el a tras la max. ca sa nu-l prind. Eu inca aveam resurse, chiar bune, asa ca dupa ce termin urcarea, ii dau alergare buna. Eram asa fericit ca am reusit sa urc pe trei incat, ajung pe primul loc pe strava pe segmentul Saua Strunga-Gutanu(asta am aflat dupa cursa), dar atunci, ma simteam intr-o forma foarte buna. Inainte de Gutanu, cu cateva sute de metri, reusesc sa-l prind si pe Nusu, ceea ce a facut sa-mi mareasca bucuria si mai mult. In post ma bucur de revederea cu cativa prieteni care erau voluntari. Am baut doua guri de cola, mi-am reumplut flask-ul cu apa si i-am dat bataie.

Acum eram sigur ca am prins podium la general. De aici si pana la finish am alergat alaturi de Nusu asa cum si el a facut in urma cu trei saptamani la Brasov. Atunci, pe ultimii km, eram rupt, iar el a tras de mine. Acum a fost randul meu, nu mai eram interesat de timp. Uneori timpul sau pozitia conteaza mai putin, asta e unul din lucrurile pe care le-am invatat de cand alerg. Am terminat impreuna pe locul 2 in 06:20:10, la aproape jumatate de ora dupa Tale. Tale dealtfel a facut un nou record, iar noi cel de-al doilea timp.

Cam asta a fost frumoasa cursa de la Transilvania50. La anul poate facem 80 sau 100. Ramane de vazut ce ne rezerva viitorul.

Dupa cursa, m-am dus la cazare, am facut un dus rapid si am plecat cu o prietena sa ne incurajam doi amici de la ultra. Astfel a urmat un ultra facut cu masina, in care am luat si masa, niste paine cu humus, cica de refacere dupa efort :).  Intai am fost in Busteni, unde timp de jumatate de ora, pana au ajuns oamenii nostri , i-am incurajat pe cei care veneau si pareau destul de obositi. Mai apoi ne-am deplasat la Piatra Arsa, la postul in care probabil cei mai multi au abandonat.

Aici am stat cam o ora, iar in acest timp am ajutat fiecare cum am putut pe cei care aveau nevoie, si aveau majoritatea, ca toata urcarea pe Jepi a fost prin ploaie puternica. A urmat plecarea spre Bolboci, si multumim jandarmilor care ne-au scos masina din noroi. La Bolboci iar am stat cam o ora, deja era noapte bine, dar macar ploaia se oprise de ceva timp. Dupa ce au plecat baietii nostri, am mai luat un pasager care a abandonat, ne-am intors la Piatra Arsa ca sa luam alt pasager ce n-a mai continuat, si dusi am fost pana in Bran. Pe drum am reusit sa atipesc cateva minute, ca imi picau ochii. Intorsi la cazare, dormit o ora, si hai in Moeciu de Sus ca sa-i astptam pe aceeasi prieteni. Am mai stat si aici ceva timp, chiar am tras o alergare usoara ca sa ma trezeasca bine, timp in care baietii au dormit 15 min in padure, cu folia de supravietuire pe ei. Dupa ce au trecut baietii, ne-am intors iar la cazare. Dormit alte doua ore, dupa care hai la finish sa-i vedem.I-am vazut si ne-am bucurat mult pt ei ca au reusit sa termine cu 10 min inainte de timpul limita.

Pentru mine, Transilvania 2018 a insemnat o cursa buna, dar experienta traita dupa, a fost si mai buna. Pe acesti oameni eu ii consider niste nebuni, eroi, supravietuitori. Toti cei pe care i-am vazut in acele puncte de pe traseu, au terminat dupa 24 ore, iar asta mie imi suna a nebunie frumoasa! RESPECT NEBUNILOR!

Cursa a fost bine organizata, traseele sunt foarte frumoase, spectaculoase, asa ca o recomand cu caldura, mai ales ca are probe atat mai scurte 20, 30km, cat si mai lungi, 50, 80, 100km.



Multe multumiri organizatorilor pt un asa concurs, voluntarilor care au stat pe asa vreme si fotografilor Bogdan Todea, Toma Nedelea, Nicu Chirobocea, Marian Buzaianu, Dragos Cristian, Ovidiu Nuta, Bogdan Popa, Catalin Stefanescu, Diana Ioana Bobes!


Tin sa multumesc in mod special oameniloc fara de care acesti timpi nu mi-ar fi iesit. Echipa Ciucasx3, alaturi si cu care am facut antrenamente foarte bune in locuri superbe. Radu Milea care mi-a facut un plan de antrenament in ultimele luni. Persoanelor care m-au primit in casele lor in unele ocazii, mi-au oferit diferite lucruri, m-au ajutat cu transportul..., da, fara voi, nu mi-ar fi iesit. Multumesc!

EcoMarathon2018

Impotriva regulilor nescrise in ceea ce priveste alimentatia :). De ce? pai o sa aflati voi mai jos :).

Ca in fiecare an, ma inscriu din prima zi, ca de, se epuizeaza prea repede si nu vreau sa raman pe langa. Nu vreau, pentru ca am o ambitie sa ajung la 4 ore. Inca n-am reusit asa ca ne vedem si la anul tot pe traseul de maraton :).

Am plecat de vineri. Dus am fost cu Luiza, in Busteni ne-am intalnit cu Mihaela care a facut ceva cumparaturi la Mega si toti trei am ajuns pe la 18 in Moeciu de Sus. Le-am ridicat, m-am ofticat putin ca am primit sosete in loc de sapca, iar tipul nu a vrut/putut sa ma ajute, ne-am mai socializat, dupa care a urmat cazarea cam la 700m de start, de care tot Luiza a avut grija sa se ocupe. Aici am stat mai multi din echipa Ciucasx3, ceea ce a fost super fain.

Dupa cina, care a constat intr-un pastrav cu ceva mamaliga, m-am bagat la somn, ca de, am stat in aceeasi camera cu Florin, iar el se culca devreme :). Asta a fost bine, ca m-am odihnit si m-am trezit odata cu gainile, la nici 7. A urmat micul dejun, iaurt cu ovaz, in si ce o mai fi in punga aia de fulgi de la Mega, pregatirea bagajului si asteptarea :). Pe langa acel iaurt, in cele doua ore pana la start am mai consumat cam 500ml apa, o pastila magneziu de la Florin si o banana cu vreo 20 min inainte. Inov8 235 in picioare(alegere proasta), jambiere, colanti scurti, noua vesta de Ciucasx3team, sapca de la Gerar care imi place mult, le-am tras repede pe mine, iar in rucsac am aruncat trei geluri, SIS, Gold Nutricion si Chimpanzee, un baton Sponser si un flask gol. Mda, am cam riscat cu acest cocktail, dar am vrut sa vad ce se intampla. Daca am terminat prea repede cu toate aceste pregatiri, m-am mai relaxat putin pe facebook :). Spre zona de start am plecat cu totii pe la 8 si ceva. Eee, ce de lume se stransese deja. Puhoi, nu alta. Astea sunt unele dintre cele mai frumoase momente. Ma bucura mult sa ma vad cu multi oameni pe care ii intalnesc doar in astfel de momente. Chiar daca ne vedem destul de rar, simt asa ca ne leaga ceva. Ca o fi pasiune, nebunie..., ceva tot este :). A urmat startul. Am plecat din fata ca m-am ales cu numarul 14, dar pe cei vreo 3 km de drum pana la podet, n-am alergat mai tare de 5/1000, asa ca am tot fost depasit. Ehee, stiam de anul trecut ca tactica asta e numai buna, sa trag incet pe prima bucla. A venit prima urcare, care si cu ritmul meu incet, tot depasesc ceva oameni. Termin prima bucla in 01:16:00, putin mai mlt decat imi doream. La primul CP am umplut si flask-ul cu apa, iar un gel l-am dat pe gat cam la o ora de la start. Am inceput bucla 2 tot fara sa maresc ritmul. Din pacate, la prima urcare am reusit sa ma ratacesc. In loc sa fac stanga prin padure, am continuat in sus pe langa gard, luandu-ma dupa Florin Ionita si alt alergator. Eh, se mai intampla. Greseala mea ca n-am fost atent. Partea urata nu a fost ca am pierdut cam 5 min, ci ca un alt alergator de care trecusem chiar inainte de intersectie, nu a strigat. Mda, unele specimene reactioneaza ciudat cand sunt depasiti :). Dupa ce m-am intors, am inceput sa maresc si ritmul, astfel depasind cam 7, 8 alergatori. Pe aceasta bucla, cam la 2 ore de la start, am folosit cel 2-lea gel. Din pacate, tot pe aceasta bucla, am simtit tot mai accentuata durerea degetului mare a carui unghie avea ceva probleme. Astfel ca pe coborare nu ma prea lasa sa dau. Am tras concluzia ca de vina sunt inov8 din picioare care sunt cam minimalisti si, probabil am luat doua, trei pietre in sut, ceea ce a dus la probleme. Cu toata ratacirea si acele dureri, termin bucla 2 in 01:31, un timp cam cu un minut mai mult decat vroiam. Mmm, deja incepeam sa-mi fac griji. Incep bucla 3 cit pot de energic. Surprinzator, ma simteam bine.  Am reusit sa depasesc cativa alergatori, care aveau ceva probleme din cauza caldurii. Ma bucuram ca m-am hidratat corespunzator. Am putut sa trag bine pe urcari, din pacate mai usor pe coborari, dar am ajuns pe Bangaleasa destul de fresh. Asta datorita si celui d 3-lea gel, luat cam la 3 ore de la start. Aici am fost intampinat de Cristina. Dupa un pahar de apa sau cola, i-am dat la deal. Cam pe la jumatate, trec si de Alexandru Itu. Stiam ca alearga bine, asa ca eram surprins sa-l vad asa obosit. Inainte sa se termine urcarea, dau de Bogdan Petrutu care m-a servit cu doua, trei guri de cola si cateva cuvinte de incurajare. Tot de la el am aflat ca am doi oameni in fata cam la 3, 4 min. Asa ca, dupa ce termin urcarea, incep sa alerg, si alerg eu cat pot de tare, incat pe ultima coborare la vreo 50m in fata il vad pe un alt concurent. Din pacate unghia si degetul au fost impotriva si n-am putut sa-i dau suficient la vale incat sa-l prind :). Am terminat in 04:06:11, un timp mai bun cu 11min fata de 2017, dar inca departe de 4 ore. Dupa ce am terminat, am aflat de la Daniel care terminase cu cateva secunde inainte, ca am iesit pe 9. O da, asta chiar m-a bucurat, am terminat in top 10. 

Cateva concluzii. 

In ceea ce priveste nutritia, pastila de magneziu si cele 3 geluri diferite, nu mi-au facut rau, cu toate ca n-am mai folosit inainte acest mix ciudat, ba din contra, probabil mi-au facut bine. Pe langa astea, am folosit cam 1L de apa si cateva guri de cola. De mancat, doar cateva stafide dupa bucla 2.

Echipamentul, am facut greseala doar la incaltari. Stiam ca sunt buni mai mult pentru poteci prin padure, dar am riscat la gandul ca sunt mai usori, si m-am ars. Nu se mai repeta :) sper. Restul echipamentului a fost perfect. 

Concursul. Asa cum ne-au obisnuit, a fost foarte bine organizat. Marcaj bun, CP bine aprovizionate, voluntari inimosi, fotografi multi, peisaje superbe... Mmm, doar asfaltul ala parca nu isi are locul pe traseu :(.

Ce sa mai, ramane sa ne vedem si la anul draga Eco!

Brasov Maraton, un concurs de la care nu pot sa lipsesc.

Photo:fisheye.ro

Pentru mulți, sezonul concursurilor montane începe mai devreme sau mai tarziu, dar pentru mine, asta e concursul pe care îl astept cel mai mult. E momentul în care îmi  dau seama ce am muncit in lunile de iarna plus ca îmi si place traseul, organizarea si mai ales revederea cu mulți oameni din acest fenomen. Nici nu s-a dat drumul bine la înscrieri ca hop si eu. Mai departe lunile au trecut si iata-ma in săptămâna dinaintea concursului.  La asta am si cele mai multe emoții, asa ca abia așteptam să treacă zilele ca să iau startul știind că pe urmă doar ma bucur si focusez pe alergare. Cu chiu, cu vai, zilele au trecut, iar eu am încercat să mă hidratez cât mai bine si sa mănânc tot felul de chestii care contin potasiu, magneziu, zinc si alte minerale necesare. Pe lângă astea am băgat niște orez cu două zile înainte si paste cu una. Nu stiu cat efect au toate aceste pregătiri de alimentație, dar imi place sa cred ca e de bine :). Pana la urma, am fost luat în primire de crampe abia la final când incercam sa-mi fac intinderile .Ups, am ajuns prea devreme la final fără să spun cate cuvinte despre cursa. No, vineri ajung cu câțiva prieteni din Bucuresti, pe la ora 21:30 in Brasov, de fapt Săcele, unde m-am bucurat de revederea cu Adrian Ber si a lui familia frumoasă și ospitalieră.  Culcarea a fost pe la ora 24, după ce mi-am pregatit toate cele necesare pentru cursa, si am dormit super până pe la 05:30. Trezit, spălat, mâncat niste iaurt cu ovăz, ceva seminte de dovleac, in si ce o mai fi fost prin punga respectiva, toate puse la muiat in iaurt de cu seară, echipat repede si luat rucsacul gata pregatit au facut ca pe la 06 si cateva minute sa iesim pe usa.  Da, ieșim , pentru ca am plecat amandoi. Eu trebuia sa ajung sa-mi ridic kitul, iar Adrian avea treaba cu voluntariatul. In drumul nostru l-am saltat si pe Alex care era si el voluntar, iar la 06:40 eram deja în piața. Mi-am ridicat kitul, după care am avut noroc cu prieteni ca Simina si Bogdan in a caror masina mi-am lasat hainele de schimb. Mai departe am socializat si bucurat de revederea cu toți oamenii faini pe care i-am cunoscut în acești ultimi ani de când cu alergarea, astfel că timpul a trecut cât ai bate din palme. 10.......1 Start. Sunt surprins ca lumea nu mai pleacă ca din pușcă, doar 2, 3, printre care si unul care asculta muzica tare, pe bune. Pana ia zis Nusu si Tale de vreo trei ori ca nu e normal ce face.  Vine urcarea pe serpentine, iar noi formăm un grup de 4, 5 persoane. Țale, Nușu, eu Busuioc si Adi Bostan. Ceva mai in fata, la câțiva zeci de metri se distantase un alt grup de 3 băieți printre care si  ..., . Pana sa se termine urcarea pe Tampa, oricum nu ii mai vedeam pe cei doi, ci doar pe .... A urmat coborârea în șa, moment în care ne-am mai schimbat locurile între noi , si dai prin pădure. Alergabil bine, astfel că la drumul forestier ajungem tot un grup destul de compact. Urcam pe drum, continuăm pe poteca si ajungem la următorul punct. Dacă în șa n-am oprit deloc, aici dau pe gât două guri de apa. Cam prin aceasta zona l-am prins si pe ..., de fapt, cât am oprit eu la apa, Tale si ... s-au îndepărtat vreo 30m. Ceilalti au ramas in urma. N-a durat mult până i-am prins pe cei doi si am continuat impreuna. Tot alergand, aproape de pârtie ma trezesc ca sunt doar eu cu Țale. La lac suntem întâmpinați de Biolan care ne filma si alti câțiva voluntari super. Începe urcarea pe pârtie. Țale baga bețele in pământ și nu reușesc sa-i tin ritmul susținut.   Dupa prima urcare pe partie, la porțiunea cu un fals plat, observ ca avea deja un avans de vreo 50m, si tot aici ne intersectam cu primul concurent.... Continui urcarea pe pârtie, iar la următoarea clădire ma intersectez cu cel de-al doilea concurent care cobora in viteza. Cand ajung la ultima clădire, bag de seamă că Țale întoarce deja. Ne intersectam, întorc si eu la un min. de el, iar când încep să cobor apare si Adi. A urmat coborârea până în poiana Brașov pe parcursul căreia m-am intersectat cu cei care urcau. Foarte urâtă porțiunea asta. Pe zăpadă a fost super, dar cea cu vegetație si piatra a fost horror. 

Photo:Simona Tamas

E drept ca aveam si picioarele obosite deja. Pana la CP sunt prins de Adi care dealtfel pleaca si primul din CP. Incep urcarea si nu ma simteam prea in forma ca sa-l prind pe Adi asa ca omul se tot distanta. Cam de pe aici am inceput sa ma simt singur :). Mu mai urmaream pe nimeni, nu mai eram urmarit :). Am continuat prin padure, dupa urcare, pe portiunea alergabila am inceput sa prind ceva chef asa ca in scurt timp m-am trezit la marginea Brasovului. E te si ultima urcare. Noroc cu o tipa care ma serveste cu jumatate din ciocolata cu rom a ei. Pe aceasta urcare, pana in sa, n-am mai alergat deloc :(. Eram cam varza :). In sa reusesc sa-mi mai revin si ii dau la vale. Eee, pe coborare a mers bine, dar cand a inceput platul din jurul Tampei, abia, abia mai reuseam sa am un ritm decent de alergare. Chiar si asa, depaseam constant alergatori de la semi. E, si cand vine ultima urcare, asa cu inclinatie mica, pe curba, ma trezesc cu Nusu in spatele meu care imi zice ca ce, sunt obosit? :). Hai Tavi, baga, zile el, nu te lasa, ceea ce si incerc sa fac ca sa ma tin de el. Cu foarte mare greutate reusesc asta si, de fapt, datorita incurajarilor lui, ma tin la o distanta mica in spate pana la finish, unde terminam impreuna. MULTUMESC NUSU!

Cam asta a fost istoria cursei. Am terminat pe 5 la general si 2 categorie de varsta cu un timp de 03:52:50.